Blog pentru poeţi consacraţi, mai ales pentru membrii Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti

joi, 26 noiembrie 2009

Viorica Răduţă - Secvenţe

Viorica Răduţă

Secvenţe:
gândul se duce pe ape

cămaşa e singură

când înnebuneşti totul e memorie
te priveşte
cu somnul mamei în somnul tatălui
piatra se macină singură
scriu umbra păsării spală pietrele pe râu
spală tot mai departe
piatra nu vrea sa mă privească
eu aşa văd moartea
când trec de aşteptare
am să aştept şi mâine
dar mâine nu mai e dimineaţă până seara târziu
e dimineaţă abia acum
de aceea se taie orizontul
un vis e tăcerea în degete
şi pictezi degete
culorile sunt ieri şi sunt aşchii
în piele atâta ploaie
cât stau cerurile pe noi vin ploile mari şi vin păsări
lumea se aruncă din ele pe pod
dar ploaia asta lungă ar vrea să iasă din ea

duminica nu are piele
aşteaptă
cât aşteaptă se ţine de piele
care e din curţile oamenilor
acum ploaia s-o facem statuie cu mama în care umblă
de pe o parte a ei pe cealaltă
braţul
gândul e altă naştere
femeia vrea să facă o casă şi naşte continuu
de aceea dealurile îi vin bine de jur-împrejur
îi vine şi moartea pe sâni
vede pasărea cu faţa de apă
şi pustiu
răspunsul nu a venit
de aceea are tot timpul trup de pasăre

după-amiaza aduce a vreme urâtă
pe trunchiul cireşului fiind trunchiul bătrân
pasărea îşi smulge din pene
cireşul rămâne în ea
o fi moartea lui lângă moartea nucului
se vede cel mai bine ziua următoare
mă uit cum bărbatul e aerul meu
duce paharul la buze
mereu la buze
pe gura paharului este mult timp
ne ţinem în trunchi deodată
de plecare
au pus ploaia în piele
dar au uitat s-o învelească

de aceea femeia s-a oprit odată cu noaptea
să nu putrezească în picioare
ploaia se uită din piatră

2 comentarii:

  1. Remarc din nou -cum am mai scris- originalitatea poetei Viorica Răduţă, o surpriză a ultimilor ani.

    RăspundețiȘtergere
  2. Acum am numărat. Iata că tocmai Viorica Răduţă e a 13-a! O potriveală a destinului cu tipul ei de scriitură "magică".

    RăspundețiȘtergere