Gabriel Chifu - Eu, nesfârșita întristare a inimii sale

Gabriel Chifu

Eu, nesfârșita întristare a inimii sale

cel mai bine văd cu ochii aceștia ai mei
care nu sunt ai mei, ci ai lui.
cel mai bine merg cu picioarele acestea ale mele
care nu sunt ale mele, ci ale lui
și înaintează pe ape.
cel mai tare mă dor palmele acestea ale mele
care nu sunt ale mele ci ale lui
și sângerează în ierusalim.

eu mă întunec, el mă luminează.
eu, partea lui agonică, el, partea mea vie.
sunt legat de el cu frânghii invizibile, nu mă lasă:
el, aerostatul meu, mă trage după sine în văzduh,
pe mine, săculețul său cu nisip, rucsacul său cu nimicuri,
pe mine, nesfârșita întristare a inimii sale.

Mihail Gălățanu - Amintirea lumii dintîi (primordiale)

MIHAIL GĂLĂŢANU

Amintirea lumii dintîi (primordiale)


Ah, amintiri dinspre ceţuri primordiale!
Plutind, fără aripi de şindrilă, năuntru.
Orice zbor e intro, orice rugăciune întru.
Solzii cad de pe lumile ochilor mei, infernale.

Ah, stau la geamul burţii mamei mele
şi privesc lumea urîtă şi tristă de afară.
Cei ce s-au născut, o, voi, cu toţii, nişte lichele
Meritaţi să fiţi numiţi – pentru fapta asta barbară.

Cum să spargi burta mamei tale?
Cum s-o despecetluieşti?
Dezvirginarea numai aici s-a întîmplat
13 şi nu din alte pricini lumeşti.

Şi nu din cauza altor organe învîrtoşate.
Singurul falus pe lume e fiul sau fiica,
ţîşnind ca un modul de rachetă prin lumi separate.
Sfîrtecate.
Pe urmă, am închis ochii şi-am aşteptat. N-am mai văzut nimica.
E dulce asta, dacă asta-i moarte.

LA MULŢI ANI!

Ureaz autorilor de poezie şi tuturor iubitorilor acestei arte LA MULŢI ANI! Sărbători Fericite şi Anul Nou cu bucurii şi succese!

Varujan Vosganian - Proiecţie

VARUJAN VOSGANIAN

Proiecţie

în seara aceea neinerţială de vară
eram fericiţi săream aproape demenţi
peste blocuri maşini peste gara de nord
peste coordonatele lui Lorenz
trupul meu fugar de pe roata olarului
se mai rotea încă
tot mai larg ca un arc de ceasornic strâns dureros
de intâia poruncă
şi unde zvelţi fiind şi atingându-ne fericiţi
păşeam imperfecţi printre sfere
atât de sus încât din locul acela
zborul păsării ni se părea tot cădere
timpul se calcifia aburind albăstrui
şi un cristal limpede rămăsese secunda
în seara aceea secetoasă de vară pe când
singura apă care mai curgea era umbra

Lidia Lazu - Trei poeme

Lidia Lazu

x

Un nume dorit
O lumină veghind
Zile repetate în linişte
Ninsoare bogată
În păduri de brad

Şi seara
Doruri în depărtare
Mai vii decît tot universul

Şi fiecare floare
Aşezată ca un semn
de carte
Între mine şi stele.

x

Fluturele cu o singură aripă
A trecut nespus de încet
Prin faţa mea

Toate florile se făceau
Că privesc în pămînt
Lipsite de vlagă

Fluturele cu o singură aripă
nu s-a oprit
Nici cît să-şi tragă suflarea

Petele de pe aripă
Îşi istoveau culoarea
Şi în final a rămas o
Flacără gălbuie
Pîrjolind văzduhul.

x

Fac uneori lungi plimbări
Pe unde văzusem aripi bătînd
Şi totul îmi pare a fi rotund
Şi strălucitor

Casele plutesc pe un verde obosit
De la facerea lumii
Oamenii dansează cu feţele-ncinse
De raze cosmice

Îi îmbată o lumină divină
La care au visat şi părinţii

Mişcarea frunzelor este
Mai grăitoare decît a stelelor

Şi drumurile se întorc
Cu faţa la perete.

Concurs de volume pentru tinerii autori la Uniunea Scriitorilor

Uniunea Scriitorilor anunţă lansarea Concursului de volume deschis tinerilor autori, sub 35 de ani, ediţia 2010. Manuscrisele vor fi depuse la Secretariatul Uniunii pînă la data de 15 ianuarie 2010. Un juriu al USR va premia cîte un volum de poezie, proză şi eseu. Volumele cîştigătoare vor fi publicate la Editura Cartea Românească.

Simona-Grazia Dima - O PLIMBARE PRIN PARC

Simona-Grazia Dima

O PLIMBARE PRIN PARC

Mă plimb prin parcul zburătăcit de vântoasă,
manelele-s mai puternice ca oricând,
în loc de aer îţi intră-n nări anestezic,
să te facă să suporţi minciuna,
să nu-ţi mai fie dor de adevăr.
E-un loc în apropiere unde muzica
distruge zi de zi peisajul,
dar tot aici Ahasverus
s-a aşezat pe-o bancă şi s-a mântuit.
Doi câini te fixează din ochi,
au început să urle,
curând are să cadă o ploaie de piatre.
Eşti (fără putinţă de scăpare?) prins
într-un pătrat ce poartă-n fiecare colţ
un animal urât: un urs îngenuncheat,
un lup cu fruntea ridată, un şobolan pe gânduri,
un taur smochinit. E rege El Chupacabra*,
cel care soarbe sânge, puterile,
Chupacabra cel anevoie de aflat,
adormit sub maşini. Iar parcul,
cu-alei şi busturi de celebrităţi,
se scutură şi geme. Un vifor pătrunde verdele,
stele-n mănunchiuri plutesc pe aer negru. Un foc
de artificii iarna. Pe-oriunde-ai vrea să ieşi,
paznicii se vor activa şi te vor opri.
Gând românesc: aici se îneacă fluviile.
În vecini un meşter improvizat taie de zor
o scândură pe-un scaun, fierăstrăul ameninţă
să reteze şi mobila. Îi vor da cafele, baclava,
îi vor spune poveşti, să nu taie prea mult.
Aşa-i la noi: când se înaintează-un pas,
nemernicii trebuie să meargă alături fericiţi.
Pentu asta trebuie hrăniţi cu inimi de sfinţi.
Ascunse-s plăcile memoriale ce-amintesc
de poeţii petrecuţi, apoi, senin, stinşi,
în firea lucrurilor, strigând fără putere.
Praf românesc, descoperit după vreme şi timp:
grămadă de cioburi, frânturi minunate
de cântec. De dragul lor ierţi totul.

* El Chupacabra este un câine-vampir legendar pe continentul celor două Americi, despre care s-a afirmat ca a fost prins recent in statul Texas. Arată ca un ogar negricios cu totul lipsit de păr şi suge sângele găinilor şi al caprelor, lăsându-le fără viaţă. Cineva a pretins că l-a văzut ţâşnind de sub o maşină.

Mircea Drăgănescu - Poem

*
* *

Dacă am tutun
îl sorb cu nesaț
dacă am băutură
o beau până la ultima picătură
dacă am moarte
o îmbrac în hainele mele de duminică
și ne plimbăm în fiecare dupăamiază
de toamnă printre copaci desfrunziți
discutând despre cele o mie de feluri
de a ne trece viața cuminți...
Trecerea
Și astfel sfânta duminică trecu
plânse îngerul în cristalul peșterii
sale de aer și
astfel sfânta duminică trecu
se plânse pântecul mistuindu-se harnic
și astfel sfânta duminică trecu
plânse bătătura din palmă
trecu trecu plânse avarul
propietarul tuturor duminicilor
trubadurul trecu trecu trecu se
lovea pasărea între pereții clopotului
din turlă trecuuuuuuuuuuuu prinse
silaba din urmă câinele
plângându-și tristele oase
trecu trecu trecu bolboroseau apele râului
apele râului apele râului râului
râului...

Marin Mincu - Vânătorii de berze

Marin Mincu (1944-2009)

Vânătorii de berze
-fragment-

să pornim la vânătoarea de berze
să pornim în sfârşit vânarea de vânt
noi suntem vânătorii de berze
vom vâna toate
noi suntem vânătorii de berze
vom vâna toate berzele de pe pământ
(chiar atunci din senin începu
şi mutarea păsărilor) se înarmară
după toată regula cu puşti
mitraliere tunuri arme-laser
aruncătoare de nori şi de flăcări
să poată doborî cât mai multe păsări
fremătau de nerăbdare îmboldindu-se
care să-ncalece mai întâi
regula şi calendarul
unii mai naivi îşi fabricară
arcuri cu săgeţi
(între timp berzele plecau familie
după familie evacuându-se sistematic –
există şi la ele structuri şi modele
de necălcat – îşi luau pe rând puii
şi ouăle în cioc şi le purtau
nu se ştie unde
se întorceau apoi după vreascuri şi fulgi
după pene şi cojile de ouă
îşi luară până şi găinaţii
cu care să-şi lipească din nou
cuiburile în altă parte)

Valentin Busuioc - Două poeme

Valentin Busuioc

Două poeme

*

zi de duminică
mulţumit că perna încă e caldă
deschid fereastra cu bucuria celui ce află
că aerul pe care-l respirăm în tăcere
are aceeaşi menire
de a fi harta zilei ce vine
până şi cerul e atât de senin
încât vinişoarele tâmplei seamănă tot mai mult
cu un labirint al cărui desen îmi aminteşte
de oraşul văzut prin oglindă
şi pe măsură ce-mi amintesc
imperceptibile particule de polen mi se prind pe frunte
diluându-mi ridurile
dar eu sunt bun
cum e lumina când trece prin lapte
şi nu mă mişc
numai verdele ochilor mai tresare uneori
cum se înfioară pieliţa lacului vara
când fluturele coboară uşor cu sfială
în gura tremurândă
a bătrânului peşte

*
goliciunea pe feţele noastre
beţia de-a ne fi cunoscut pe internet
tu ascunzându-te în mai multe locuri deodată
înconjurată de o pulbere fină indigo
eu căutându-te ziua întreagă pe chat
transformându-ţi numele în coduri binare
şi chipului tău dându-i formatul jpg
privind zi de zi
cum toate aceste necitite e-mail-uri
se ridică-n tavan şi se rotesc sălbatic în juru-mi
până ce seara mi se lasă pe mână
şoimul dresat al trupului tău

Reamintirea regulilor

Acesta e blogul poeţilor bucureşteni, membri ai Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, filială a Uniunii Scriitorilor din România! Deviza lui este: Cele mai frumoase poezii! Aici vor fi postate, în ordinea priorităţilor:
1. Poezii ale membrilor ASB aflaţi în viaţă,
2. Poezii ale unor membri USR din alte filiale
3. Poezii ale unor debutanţi de mare talent sau nemembri USR remarcabili
4. Poezii ale unor membri ASB, USR dispăruţi, mai puţin cunoscute, comunicate de persoane de încredere.
5. Anunţuri privind evenimente legate de poeţi şi poezie.

Postările sînt supuse moderării mele ca proprietar de blog, la fel comentariile.
Propunerile de postări se trimit EXCLUSIV pe adresa mea horiagarbea@gmail.com. Textele (publicate sau nu anterior) vor avea sub 1500 semne şi vor fi semnate cu numele complet sau cu pseudonimul folosit de regulă. Trimiterea textului implică acordul autorului, garantarea paternităţii şi renunţarea la orice posibilă pretenţie materială ca drept de autor pentru această publicare. NU SE PLĂTESC COLABORĂRI.

Cassian Maria Spiridon - Nu există

Cassian Maria Spiridon


NU EXISTĂ


nu există fiinţă mai mincinoasă decît poetul
el cînd spune/ te iubesc/ să nu-l crezi
deja în mintea lui urmează alt vers
mai important/ fii sigură/
decît această declaraţie solemnă
[cam stranie/ e drept/ în
gura unui poet care/ cît de cît se respectă]
el nu trebuie niciodată crezut
nu-i în stare nici pe sine
a se iubi
n-are încredere şi nădejde
în visele sale
le măcelăreşte/ le trişează
le izgoneşte-n poeme
pentru a-i fi lui viaţa
mai comodă şi adormită
el se vrea şi deseori este
un trezitor/
pentru alţii/ pentru cei
gata să-l creadă
el cînd urlă: mă doare/
sufletul întreg e o rană
nu-l credeţi/ vă rog/
minte de stinge/ cu probe
sufletul l-a părăsit de mult/
eul său e pulverizat
e tot una cu iarba cîmpului
dar nu uitaţi/
el nu-şi ascunde niciodată demenţa/
el înţelege şi minte

Mircea Petean - Poeme ligure

Mircea Petean

Poeme ligure

xxx

mi-a trecut prin auz un pescăruş muribund
tocmai mă trezisem dintr-un vis furibund
s-a prăbuşit în iarba arsă cu ţipete stinse
mi-am ridicat de pe pernă pletele ninse
m-am dus în bucătărie să-mi pun de-o cafea
moartea cotidiană în preajmă se petrecea
uite-aşa lumina dimineţii ligure
despre mesagerul nopţii face vorbire
şi întorcând paginile cărţii vorbite
cu tandreţe şi precauţii infinite
zic – nimic am fost şi nu va rămâne nimic
din noi – apoi tac făcându-mă tot mai mic
ce-aş putea adăuga ar fi atâta doar –
în marea cacofonie universală
o notă falsă ai putea rămâne măcar
dacă zeul în bunătatea-i colosală
s-ar îndura de tine

xxx

dimineaţa ligură e anunţată triumfal
de zgomotul jaluzelelor ridicate
colina din faţa apartamentului copiilor e plină de salcâmi
şi alte esenţe tipic mediteraneene
acolo îl văd în fapt de zi pe un ins dezbrăcat până la brâu
cum face eforturi de a reda agriculturii cele câteva palme de pământ
sărac arid tare ca betonul plin de pietre şi de rădăcini
slujindu-se de sapă hârleţ roabă şi târnăcop
cântă zeiţă efortul civilizator al ligurului
care sapă în piatră seacă
în vreme ce la noi pământul mănos a ajuns pârloagă
cântă zeiţă minunea apariţiei teraselor şi straturilor pline
de verdeţuri roşii viţă-de-vie busuioc şi bostani
în vreme ce la noi în cernoziom cresc doar buruieni şi scaieţi
ca un bun descendent al dacilor
îmi încep ziua cu o linguriţă de miere
şi o ceaşcă zdravănă de cafea
apoi aştept să se trezească ai mei
şi o dată cu ei să înflorească miraculos salcâmii rostirii

Tatiana Panaitescu - Despre bard îţi voi spune

Tatiana Panaitescu

despre bard îţi voi spune

pietrele de vor dospi înţelesuri
numai noi pe silabe vom călca dintr-o moarte în alta
sub ninsori vârfuite mă-mpresuri –
fi-vom iar şi ciocanul şi dalta
fi-vor rune adausuri discrete
dintr-un sânge străin însă clar;
descifrăm înadins alfabete
să putem a renaşte măcar
cum învii sub petala de fructă
ce acoperă forme sfioase!

despre bard îţi voi spune: din luptă
el s-a-ntors în amurg de mătase
ca prin vipii de sânge şi şoapte
să închege noi stele fluide
când cădea-vor în somnul de noapte
copcii grele; o carte se-nchide –
dinspre tors umbra stă a cădere
circumflexe sprâncenele cată
pe un text ce s-a scris „miserere”
într-o clipă-n etern fulgerată
câte fi-vor cuvinte în stare
să adaste-n ghioc sublimate
ca-ntr-un fiord de ocean – când arare
vor ţâşni tot seminţe-carate

20 de poeţi pentru 20 de ani de la Revoluţie

Un eveniment organizat de sectia de poezie a ASB, coordonator Dan Mircea Cipariu. 20 de poeti omagiaza Revoluţia Română la Iasi, Timişoara, Bucureşti. Unii dintre ei au fost reţinuţi sau arestaţi atunci. (Adaug cu maliţia care mă caracterizează, inevitabil, că restul vor fi arestaţi în mod sigur la revoluţia viitoare).