Blog pentru poeţi consacraţi, mai ales pentru membrii Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti

duminică, 29 noiembrie 2009

George Vulturescu - Linie pură - cuţitul

George Vulturescu

Linie pură - cuţitul

1

Minunat este cuţitul
el nu pluteşte pe ape precum cadavrele
el nu se strecoară în miezul mărului
precum viermele, el nu infestează
carnea precum puroiul

şi scrisul e la fel:
un trăznet scurt
şi spicele cumplite ale literelor s-au copt

2

Minunat este cuţitul, spune Ioan
uneori noaptea îl simt aproape
ca pe-un trup virgin de femeie
şi-atât de adevărat versul lui
Mallarme: "carnea e tristă,
vai mie..."

Numai cei slabi lovesc. Cei puternici
îl poartă ca pe-un sceptru.

3

Minunat este cuţitul, spune Achim
poţi să despici cu lama lui burta
peştelui; poţi să retezi gâtul căprioarei;
poţi să altoieşti lăstărişul prunului
poţi să-1 propteşti pe beregată de frate

dar numi cuţitul pe cuţit susţine
echilibrul lumii

4

Minunat este cuţitul, spune Varlaam
un câmp de magnolii înfloresc
în tăişul lui
eşti uşor ca un fulg peste ele
ca luna peste brazi
doar privirile noastre îşi varsă
îşi depozitează în piramida
dintre muchiile cuţitului mâlul aluviunilor,
"surplusul orgiac al vieţii"

5

Minunat este cuţitul, spune Ioachim
linie pură
ca un trup de femeie
întins pe cearceaf
pare că a închis ochii, că
a aţipit leneş

zugravul şi forjorul
au terminat lucrarea
poţi să te apropii:
iubirea şi lovitura e un salt
dincolo de ucigaşi

6

Minunat este cuţitul?
mă răstesc încă la vocile moşilor mei întunecaţi
stinse sub lovituri de cuţit
prin întunecatele sihle ale Nordului
urlând ca jivinele printre jivine

"Dar am strălucit în lovitură, îmi spun.
În Nord fulgerul e vedere de Dumnezeu
şi cuţitul e vedere de celălalt"

2 comentarii:

  1. Nu ştiu câţi dintre voi cunoaşteţi diferenţa nord-sud (vorbesc despre valori: spiritualitate – mitologie – etică – mentalitate). Motivul scrisului – cuţit este o trimitere spre re-abilitarea unor atitudini (a se citi coloană vertebrală). „Nordul” în viziunea lui Vulturescu este o luptă continuă. Mîna care scrie are un rol orfic, dar şi etic (cuţitul nu invită la barbarie, ci la echilibrul puterii. O butadă de la noi din Nord este aşa – judecătorul îl întreabă pe inculpat: „De ce ai luat cuţitul faţă de omul acesta mai mare ca tine cu 1 metru? Nu ţi-ai dat seama că nu aveai nici o şansă?” Răspunsul inculpatului: „Apoi, domnule judecător, dacă noi ăştia mici, nu adăugăm cuţitul la lungimea braţului nostru, nici o dată nu vom fi egali!....”). Valorificând ancenstralul, poezia e modernă şi în dialog cu orice situaţie …

    RăspundețiȘtergere