Andrei Zanca - Poeme

andrei zanca - poeme

o linişte înzăpezită

aidoma somnului, harul
nu urcă implorat, deşi
mereu m-am simţit însoţit
în gerul
tăcerii
zăpada îngheţată între stejari
o furişare de vulpe
mistuindu-se
în ceaţa zorilor, departe
lătrat de cîini, apoi doar
liniştea înzăpezită.
răsuflare de răsuflare, i-am desluşit chipul
curbele sfioase rărind
aerul de iarnă
nu rănea peisajul, deşi
totul o urma
în mişcare
şi nimeni
şi era frumoasă
ca urma unui
sărut amânat
prin care acum se iveşte din nou
vulpea, dispărind în aburul
respiraţiei
mele

*

într-adevăr

ce sens poate să aibe teribila suferinţă a acestor meleaguri
unde la o şchioapă de vreme, aclamaţii revoltaţi
seamănă tot mai mult cu cei cărora li s-au împotrivit
în lumea ca pradă
cucoanele şi protipendada, monşerii şi patronii
cu toţii opintiţi în clipa lor dictatorială
în lumea pe castemulţimea rătăcită, tălăzuind între cîrciumi
ospicii, spitale şi tribunale
contemplată senin de cei călîi, şovăind o viaţă între
cumsecădenia pasivă şi escrocheria activă, secondaţi
de infuzorii şi zeflemitorii de pretutindeni
comedianţi şi saltimbanci, făcînd ce-au făcut
de secole
marginalizînd tragedia şi necazul prin teatralizare, aici
unde rîsul a fost înlocuit cu rînjetul, într-adevăr
ce finalitate să ascundă teribila suferinţă a acestor meleaguri?