Iolanda Malamen
Prima scrisoare
Uneori peste iubire se așterne o ferigă albă, cărnoasă, malefică
iar eu cu fervoare de femeie care vrea să-și înfigă
cu ascuțișul cuțitului ultima rămășiță de viață,
pregătesc un hohot sălbatic de rîs,
dar și complexele unui viitor înfometat.
Blog pentru poeţi consacraţi, mai ales pentru membrii Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti
Autorii textelor
Andrei Zanca
Aurel Pantea
Cassian Maria Spiridon
Felix Sima
Florea Burtan
Gabriel Chifu
Gellu Dorian
George Vulturescu
Iolanda Malamen
Ion Lazu
Leo Butnaru
Lică Pavel
Lidia Lazu
Mariana Filimon
Marin Mincu
Mihail Gălățanu
Mircea Drăgănescu
Mircea Petean
Octavian Soviany
Ofelia Prodan
Passionaria Stoicescu
Simona-Grazia Dima
Tatiana Panaitescu
Valentin Busuioc
Valeriu Stancu
Varujan Vosganian
Victoria Milescu
Viorica Răduţă
miercuri, 14 aprilie 2010
duminică, 4 aprilie 2010
Hristos a înviat!
Tuturor scriitorilor și cititorilor care sărbătoresc azi minunea învierii lui Hristos le dorim Sărbători cu lumină și bucurie!
Hristos a înviat!
Hristos a înviat!
marți, 30 martie 2010
Victoria Milescu
ÎNCĂ ÎL MAI AUZIM
Lui Nichita Stănescu
Încă îi mai auzim
bătăile inimii
în frunze
în ouă de vulturoaică
încă mai auzim
picurii necuvintelor
pe fruntea încoronată
încă îi mai auzim
bătăile inimii mari, tinere încă
pulsând un sânge astral
de vocabula rară
în fiece zbor tăiat
de pasărea castă
pe cerul ca o retină albastră
încă îl mai auzim
în fiecare zăpadă căzând
ani la rând, împurpurată
de strigătul unui înger...
ÎNCĂ ÎL MAI AUZIM
Lui Nichita Stănescu
Încă îi mai auzim
bătăile inimii
în frunze
în ouă de vulturoaică
încă mai auzim
picurii necuvintelor
pe fruntea încoronată
încă îi mai auzim
bătăile inimii mari, tinere încă
pulsând un sânge astral
de vocabula rară
în fiece zbor tăiat
de pasărea castă
pe cerul ca o retină albastră
încă îl mai auzim
în fiecare zăpadă căzând
ani la rând, împurpurată
de strigătul unui înger...
joi, 25 februarie 2010
MARIANA FILIMON - Poeme
MARIANA FILIMON
ORE
Să te rogi pentru mine
îi spun copacului alb din parcul Floreasca –
prietenul meu –
şi pentru fratele meu bolnav
şi pentru....
el foşneşte prelung
lacrima lui sporeşte
lumina de zi
peste noi se prăvale oraşul
cu o mare de zgomote
unde găsim reculegerea
îl mai întreb pe bătrânul copac
frunzele lui amestecă vorbe
de neînţeles.
DETALIU
Un gând alb
stors de toate sevele lui
cine îmi răscoleşte noaptea
între zări de hârtie
veghea între coperte
un suflet abstract
ce seamănă mult cu nimicul
cu sfâşietorul nimic
PETE ALBE
Palid eşti astăzi
sfiosul meu chip
ca şi cum o povară
ţi-ar strivi aşteptările
o invizibilă stea
a plâns pentru tine
în noaptea solstiţiului
sora ta stă de veghe
într-un nor de argint
petele albe din lungul tău drum
de la sine se leagă
pe câmpiile tale
gonesc caii de fum
ce îi împiedică
ce îi doboară
ORE
Să te rogi pentru mine
îi spun copacului alb din parcul Floreasca –
prietenul meu –
şi pentru fratele meu bolnav
şi pentru....
el foşneşte prelung
lacrima lui sporeşte
lumina de zi
peste noi se prăvale oraşul
cu o mare de zgomote
unde găsim reculegerea
îl mai întreb pe bătrânul copac
frunzele lui amestecă vorbe
de neînţeles.
DETALIU
Un gând alb
stors de toate sevele lui
cine îmi răscoleşte noaptea
între zări de hârtie
veghea între coperte
un suflet abstract
ce seamănă mult cu nimicul
cu sfâşietorul nimic
PETE ALBE
Palid eşti astăzi
sfiosul meu chip
ca şi cum o povară
ţi-ar strivi aşteptările
o invizibilă stea
a plâns pentru tine
în noaptea solstiţiului
sora ta stă de veghe
într-un nor de argint
petele albe din lungul tău drum
de la sine se leagă
pe câmpiile tale
gonesc caii de fum
ce îi împiedică
ce îi doboară
Abonați-vă la:
Postări (Atom)