Marin Mincu - Vânătorii de berze

Marin Mincu (1944-2009)

Vânătorii de berze
-fragment-

să pornim la vânătoarea de berze
să pornim în sfârşit vânarea de vânt
noi suntem vânătorii de berze
vom vâna toate
noi suntem vânătorii de berze
vom vâna toate berzele de pe pământ
(chiar atunci din senin începu
şi mutarea păsărilor) se înarmară
după toată regula cu puşti
mitraliere tunuri arme-laser
aruncătoare de nori şi de flăcări
să poată doborî cât mai multe păsări
fremătau de nerăbdare îmboldindu-se
care să-ncalece mai întâi
regula şi calendarul
unii mai naivi îşi fabricară
arcuri cu săgeţi
(între timp berzele plecau familie
după familie evacuându-se sistematic –
există şi la ele structuri şi modele
de necălcat – îşi luau pe rând puii
şi ouăle în cioc şi le purtau
nu se ştie unde
se întorceau apoi după vreascuri şi fulgi
după pene şi cojile de ouă
îşi luară până şi găinaţii
cu care să-şi lipească din nou
cuiburile în altă parte)

Valentin Busuioc - Două poeme

Valentin Busuioc

Două poeme

*

zi de duminică
mulţumit că perna încă e caldă
deschid fereastra cu bucuria celui ce află
că aerul pe care-l respirăm în tăcere
are aceeaşi menire
de a fi harta zilei ce vine
până şi cerul e atât de senin
încât vinişoarele tâmplei seamănă tot mai mult
cu un labirint al cărui desen îmi aminteşte
de oraşul văzut prin oglindă
şi pe măsură ce-mi amintesc
imperceptibile particule de polen mi se prind pe frunte
diluându-mi ridurile
dar eu sunt bun
cum e lumina când trece prin lapte
şi nu mă mişc
numai verdele ochilor mai tresare uneori
cum se înfioară pieliţa lacului vara
când fluturele coboară uşor cu sfială
în gura tremurândă
a bătrânului peşte

*
goliciunea pe feţele noastre
beţia de-a ne fi cunoscut pe internet
tu ascunzându-te în mai multe locuri deodată
înconjurată de o pulbere fină indigo
eu căutându-te ziua întreagă pe chat
transformându-ţi numele în coduri binare
şi chipului tău dându-i formatul jpg
privind zi de zi
cum toate aceste necitite e-mail-uri
se ridică-n tavan şi se rotesc sălbatic în juru-mi
până ce seara mi se lasă pe mână
şoimul dresat al trupului tău

Reamintirea regulilor

Acesta e blogul poeţilor bucureşteni, membri ai Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, filială a Uniunii Scriitorilor din România! Deviza lui este: Cele mai frumoase poezii! Aici vor fi postate, în ordinea priorităţilor:
1. Poezii ale membrilor ASB aflaţi în viaţă,
2. Poezii ale unor membri USR din alte filiale
3. Poezii ale unor debutanţi de mare talent sau nemembri USR remarcabili
4. Poezii ale unor membri ASB, USR dispăruţi, mai puţin cunoscute, comunicate de persoane de încredere.
5. Anunţuri privind evenimente legate de poeţi şi poezie.

Postările sînt supuse moderării mele ca proprietar de blog, la fel comentariile.
Propunerile de postări se trimit EXCLUSIV pe adresa mea horiagarbea@gmail.com. Textele (publicate sau nu anterior) vor avea sub 1500 semne şi vor fi semnate cu numele complet sau cu pseudonimul folosit de regulă. Trimiterea textului implică acordul autorului, garantarea paternităţii şi renunţarea la orice posibilă pretenţie materială ca drept de autor pentru această publicare. NU SE PLĂTESC COLABORĂRI.

Cassian Maria Spiridon - Nu există

Cassian Maria Spiridon


NU EXISTĂ


nu există fiinţă mai mincinoasă decît poetul
el cînd spune/ te iubesc/ să nu-l crezi
deja în mintea lui urmează alt vers
mai important/ fii sigură/
decît această declaraţie solemnă
[cam stranie/ e drept/ în
gura unui poet care/ cît de cît se respectă]
el nu trebuie niciodată crezut
nu-i în stare nici pe sine
a se iubi
n-are încredere şi nădejde
în visele sale
le măcelăreşte/ le trişează
le izgoneşte-n poeme
pentru a-i fi lui viaţa
mai comodă şi adormită
el se vrea şi deseori este
un trezitor/
pentru alţii/ pentru cei
gata să-l creadă
el cînd urlă: mă doare/
sufletul întreg e o rană
nu-l credeţi/ vă rog/
minte de stinge/ cu probe
sufletul l-a părăsit de mult/
eul său e pulverizat
e tot una cu iarba cîmpului
dar nu uitaţi/
el nu-şi ascunde niciodată demenţa/
el înţelege şi minte

Mircea Petean - Poeme ligure

Mircea Petean

Poeme ligure

xxx

mi-a trecut prin auz un pescăruş muribund
tocmai mă trezisem dintr-un vis furibund
s-a prăbuşit în iarba arsă cu ţipete stinse
mi-am ridicat de pe pernă pletele ninse
m-am dus în bucătărie să-mi pun de-o cafea
moartea cotidiană în preajmă se petrecea
uite-aşa lumina dimineţii ligure
despre mesagerul nopţii face vorbire
şi întorcând paginile cărţii vorbite
cu tandreţe şi precauţii infinite
zic – nimic am fost şi nu va rămâne nimic
din noi – apoi tac făcându-mă tot mai mic
ce-aş putea adăuga ar fi atâta doar –
în marea cacofonie universală
o notă falsă ai putea rămâne măcar
dacă zeul în bunătatea-i colosală
s-ar îndura de tine

xxx

dimineaţa ligură e anunţată triumfal
de zgomotul jaluzelelor ridicate
colina din faţa apartamentului copiilor e plină de salcâmi
şi alte esenţe tipic mediteraneene
acolo îl văd în fapt de zi pe un ins dezbrăcat până la brâu
cum face eforturi de a reda agriculturii cele câteva palme de pământ
sărac arid tare ca betonul plin de pietre şi de rădăcini
slujindu-se de sapă hârleţ roabă şi târnăcop
cântă zeiţă efortul civilizator al ligurului
care sapă în piatră seacă
în vreme ce la noi pământul mănos a ajuns pârloagă
cântă zeiţă minunea apariţiei teraselor şi straturilor pline
de verdeţuri roşii viţă-de-vie busuioc şi bostani
în vreme ce la noi în cernoziom cresc doar buruieni şi scaieţi
ca un bun descendent al dacilor
îmi încep ziua cu o linguriţă de miere
şi o ceaşcă zdravănă de cafea
apoi aştept să se trezească ai mei
şi o dată cu ei să înflorească miraculos salcâmii rostirii

Tatiana Panaitescu - Despre bard îţi voi spune

Tatiana Panaitescu

despre bard îţi voi spune

pietrele de vor dospi înţelesuri
numai noi pe silabe vom călca dintr-o moarte în alta
sub ninsori vârfuite mă-mpresuri –
fi-vom iar şi ciocanul şi dalta
fi-vor rune adausuri discrete
dintr-un sânge străin însă clar;
descifrăm înadins alfabete
să putem a renaşte măcar
cum învii sub petala de fructă
ce acoperă forme sfioase!

despre bard îţi voi spune: din luptă
el s-a-ntors în amurg de mătase
ca prin vipii de sânge şi şoapte
să închege noi stele fluide
când cădea-vor în somnul de noapte
copcii grele; o carte se-nchide –
dinspre tors umbra stă a cădere
circumflexe sprâncenele cată
pe un text ce s-a scris „miserere”
într-o clipă-n etern fulgerată
câte fi-vor cuvinte în stare
să adaste-n ghioc sublimate
ca-ntr-un fiord de ocean – când arare
vor ţâşni tot seminţe-carate

20 de poeţi pentru 20 de ani de la Revoluţie

Un eveniment organizat de sectia de poezie a ASB, coordonator Dan Mircea Cipariu. 20 de poeti omagiaza Revoluţia Română la Iasi, Timişoara, Bucureşti. Unii dintre ei au fost reţinuţi sau arestaţi atunci. (Adaug cu maliţia care mă caracterizează, inevitabil, că restul vor fi arestaţi în mod sigur la revoluţia viitoare).