MARIANA FILIMON
ORE
Să te rogi pentru mine
îi spun copacului alb din parcul Floreasca –
prietenul meu –
şi pentru fratele meu bolnav
şi pentru....
el foşneşte prelung
lacrima lui sporeşte
lumina de zi
peste noi se prăvale oraşul
cu o mare de zgomote
unde găsim reculegerea
îl mai întreb pe bătrânul copac
frunzele lui amestecă vorbe
de neînţeles.
DETALIU
Un gând alb
stors de toate sevele lui
cine îmi răscoleşte noaptea
între zări de hârtie
veghea între coperte
un suflet abstract
ce seamănă mult cu nimicul
cu sfâşietorul nimic
PETE ALBE
Palid eşti astăzi
sfiosul meu chip
ca şi cum o povară
ţi-ar strivi aşteptările
o invizibilă stea
a plâns pentru tine
în noaptea solstiţiului
sora ta stă de veghe
într-un nor de argint
petele albe din lungul tău drum
de la sine se leagă
pe câmpiile tale
gonesc caii de fum
ce îi împiedică
ce îi doboară
Cărți noi
Acum 6 ani
Trei texte impresionante prin esentializare in concizia lor.
RăspundețiȘtergere