VARUJAN VOSGANIAN
Proiecţie
în seara aceea neinerţială de vară
eram fericiţi săream aproape demenţi
peste blocuri maşini peste gara de nord
peste coordonatele lui Lorenz
trupul meu fugar de pe roata olarului
se mai rotea încă
tot mai larg ca un arc de ceasornic strâns dureros
de intâia poruncă
şi unde zvelţi fiind şi atingându-ne fericiţi
păşeam imperfecţi printre sfere
atât de sus încât din locul acela
zborul păsării ni se părea tot cădere
timpul se calcifia aburind albăstrui
şi un cristal limpede rămăsese secunda
în seara aceea secetoasă de vară pe când
singura apă care mai curgea era umbra
Cărți noi
Acum 6 ani
Foarte frumoasa poezia...cata puritate in exprimare!!
RăspundețiȘtergere