Tatiana Panaitescu
despre bard îţi voi spune
pietrele de vor dospi înţelesuri
numai noi pe silabe vom călca dintr-o moarte în alta
sub ninsori vârfuite mă-mpresuri –
fi-vom iar şi ciocanul şi dalta
fi-vor rune adausuri discrete
dintr-un sânge străin însă clar;
descifrăm înadins alfabete
să putem a renaşte măcar
cum învii sub petala de fructă
ce acoperă forme sfioase!
despre bard îţi voi spune: din luptă
el s-a-ntors în amurg de mătase
ca prin vipii de sânge şi şoapte
să închege noi stele fluide
când cădea-vor în somnul de noapte
copcii grele; o carte se-nchide –
dinspre tors umbra stă a cădere
circumflexe sprâncenele cată
pe un text ce s-a scris „miserere”
într-o clipă-n etern fulgerată
câte fi-vor cuvinte în stare
să adaste-n ghioc sublimate
ca-ntr-un fiord de ocean – când arare
vor ţâşni tot seminţe-carate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu