Mircea Petean - Poeme ligure

Mircea Petean

Poeme ligure

xxx

mi-a trecut prin auz un pescăruş muribund
tocmai mă trezisem dintr-un vis furibund
s-a prăbuşit în iarba arsă cu ţipete stinse
mi-am ridicat de pe pernă pletele ninse
m-am dus în bucătărie să-mi pun de-o cafea
moartea cotidiană în preajmă se petrecea
uite-aşa lumina dimineţii ligure
despre mesagerul nopţii face vorbire
şi întorcând paginile cărţii vorbite
cu tandreţe şi precauţii infinite
zic – nimic am fost şi nu va rămâne nimic
din noi – apoi tac făcându-mă tot mai mic
ce-aş putea adăuga ar fi atâta doar –
în marea cacofonie universală
o notă falsă ai putea rămâne măcar
dacă zeul în bunătatea-i colosală
s-ar îndura de tine

xxx

dimineaţa ligură e anunţată triumfal
de zgomotul jaluzelelor ridicate
colina din faţa apartamentului copiilor e plină de salcâmi
şi alte esenţe tipic mediteraneene
acolo îl văd în fapt de zi pe un ins dezbrăcat până la brâu
cum face eforturi de a reda agriculturii cele câteva palme de pământ
sărac arid tare ca betonul plin de pietre şi de rădăcini
slujindu-se de sapă hârleţ roabă şi târnăcop
cântă zeiţă efortul civilizator al ligurului
care sapă în piatră seacă
în vreme ce la noi pământul mănos a ajuns pârloagă
cântă zeiţă minunea apariţiei teraselor şi straturilor pline
de verdeţuri roşii viţă-de-vie busuioc şi bostani
în vreme ce la noi în cernoziom cresc doar buruieni şi scaieţi
ca un bun descendent al dacilor
îmi încep ziua cu o linguriţă de miere
şi o ceaşcă zdravănă de cafea
apoi aştept să se trezească ai mei
şi o dată cu ei să înflorească miraculos salcâmii rostirii