Lidia Lazu
x
Un nume dorit
O lumină veghind
Zile repetate în linişte
Ninsoare bogată
În păduri de brad
Şi seara
Doruri în depărtare
Mai vii decît tot universul
Şi fiecare floare
Aşezată ca un semn
de carte
Între mine şi stele.
x
Fluturele cu o singură aripă
A trecut nespus de încet
Prin faţa mea
Toate florile se făceau
Că privesc în pămînt
Lipsite de vlagă
Fluturele cu o singură aripă
nu s-a oprit
Nici cît să-şi tragă suflarea
Petele de pe aripă
Îşi istoveau culoarea
Şi în final a rămas o
Flacără gălbuie
Pîrjolind văzduhul.
x
Fac uneori lungi plimbări
Pe unde văzusem aripi bătînd
Şi totul îmi pare a fi rotund
Şi strălucitor
Casele plutesc pe un verde obosit
De la facerea lumii
Oamenii dansează cu feţele-ncinse
De raze cosmice
Îi îmbată o lumină divină
La care au visat şi părinţii
Mişcarea frunzelor este
Mai grăitoare decît a stelelor
Şi drumurile se întorc
Cu faţa la perete.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Poeta Lidia Lazu fiind şi actriţă frazează scenic obţinînd efecte şi din tăietura versului şi strofei.
RăspundețiȘtergere