Cassian Maria Spiridon
NU EXISTĂ
nu există fiinţă mai mincinoasă decît poetul
el cînd spune/ te iubesc/ să nu-l crezi
deja în mintea lui urmează alt vers
mai important/ fii sigură/
decît această declaraţie solemnă
[cam stranie/ e drept/ în
gura unui poet care/ cît de cît se respectă]
el nu trebuie niciodată crezut
nu-i în stare nici pe sine
a se iubi
n-are încredere şi nădejde
în visele sale
le măcelăreşte/ le trişează
le izgoneşte-n poeme
pentru a-i fi lui viaţa
mai comodă şi adormită
el se vrea şi deseori este
un trezitor/
pentru alţii/ pentru cei
gata să-l creadă
el cînd urlă: mă doare/
sufletul întreg e o rană
nu-l credeţi/ vă rog/
minte de stinge/ cu probe
sufletul l-a părăsit de mult/
eul său e pulverizat
e tot una cu iarba cîmpului
dar nu uitaţi/
el nu-şi ascunde niciodată demenţa/
el înţelege şi minte
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Un frumos autoportret!
RăspundețiȘtergereIntr-adevar poetul poate fi considerat si asa..dar sa nu uitam ca hartia e singurul refugiu si prieten al sufletului indurerat...daca oamenii din jur nu sunt capabili sa asculte o durere sufleteasca.."foaia de hartie"e singura care amelioreaza durerea poetului...
RăspundețiȘtergere